În urma confruntării cu evenimente traumatice, amintirile evenimentului se pot asocia cu ceea ce a văzut, a mirosit, a auzit sau a simţit persoana în acele momente traumatice. Mai târziu, imagini, sunete, mirosuri sau emoţii similare pot activa amintirile traumatice şi emoţiile copleşitoare.
Un alt motiv pentru care aceste emoţii persistă se datorează faptului că persoanele traumatizate trebuie să-şi explice ceea ce s-a întâmplat, să îi găsească un sens. Confruntarea cu evenimente traumatice adesea determină persoana să pună sub semnul întrebării convingerile sale anterioare.De exemplu, persoana începe să se îndoiască de convingerea sa conform căreia lumea este un loc sigur sau că nimic nu i se va întâmpla. Pentru a-i găsi un sens acceptabil, aceste persoane trebuie să se gândească la ceea ce s-a întâmplat şi la implicaţiile evenimentului. Însa, pe măsură ce se gândesc la eveniment, îşi vor reaminti şi ceea ce li s-a întâmplat şi să ajungă la o stare emoţională stabilă, aceste persoane ajung să penduleze în continuare între reamintirea evenimentului şi încercarea de a-l uita.
Multe perosoane resimt simptome specifice ale stresului postraumatic la scurt timp dupa confruntarea cu evenimentul traumatic. La aproximativ jumatate dintre aceste persoane, simptomele se remit de la sine în aproximativ 3 luni. La alţii, simptomele pot persista timp de mai mulţi ani. Alte persoane vor resimţi simptomatologia doar dupa mai mulţi ani de la confruntarea cu evenimentul traumatic.
